1984.BINECUVÂNTATA MAICĂ A OMULUI DUMNEZEU, MIRIAM

 

(Traducere făcută din Originalul Italian de Maria Ghinet L .)

DE LA CER LA PĂMÂNT

Binecuvântata Maică a Omului Dumnezeu, Miriam.

Maica Milostivirii Divine, a Iubirii Cerești.

Porumbelul Păcii și Maica tuturor.

 

Eu, care o Iubesc atât de mult, am ascultat și scris:

 

Ați făcut o Lume de capcane și coșmaruri. Ipocrizia roiește și răutatea s-a cuibărit în Inimile voastre  și în Sufletele voastre.

 

Ați devenit ostili și violenți față de lucrurile bune, și nimic nu faceți pentru a vă îmbunătăți, pentru a face existența pământească lipsită de amărăciuni și de necazuri. Nimic nu faceți pentru a vă amenda, pentru a face Viața mai Fericită, mai Sănătoasă, mai Fecundă. 

 

Preoții voștri cer Mie ajutor, asistență, salvare. Dar ei ce fac? Ce faceți voi toți cei care credeți în Sfânta Mea Iubire?

Ce faceți ca să vă meritați Harurile Mele?

 

Tristețea mea este mare pentru ceea ce se întâmplă în Lumea Voastră.

Anxietatea Mea este Mare, Dureroasă.

O demonstrez și nu credeți!

 

Edific tangibile Semne, și vă îndoiți.

 

Mă las și văzută, și altceva nu faceți decât să ridiculizați, să batjocoriți pe cei pe care Eu îi aleg să îmi facă de intermediari între Natura Divină și Natura Umană.   

 

Lacrimile mele sunt multe, multe, dar preoții voștri, voi, nu vreți să înțelegeți semnificația lor, nici măcar atunci când aceste lacrimi se transformă în perle de sânge, strălucitoare de durere și Maternă mâhnire.

 

Mă rugați și, în același timp, nu vă supuneți Mie, Îmi întoarceți spatele, obstrucționați Sfânta Mea Invitație la Pocăință, la Obediență față de Cel care am conceput și pe Care ochii mei umani L-au văzut pe Cruce ca pe un oarecare răufăcător, El, El, El, Tandrețea Iubirii cea mai Mare decât toate Iubirile. El, Fiul meu Preaiubit, Soarele făcut carne și sânge.

 

V-am spus și repetat ceea ce vi s-ar putea întâmpla dacă nu puneți frână degenerării, violențelor, injustițiilor  și nebuniilor care vă chinuiesc.

 

Preoții voștri tac, iar inimile voastre se ofilesc din ce în ce mai mult lipsite, cum sunt, de teamă în Dumnezeu.

 

Dar timpul vine și nimic nu voi putea face pentru a reține Brațul Fiului Meu; nimic nu voi putea face pentru a evita ca acesta să cadă asupra întregii genului uman ca un puternic bolovan.

 

Atunci va fi prea târziu, prea târziu, prea târziu.

 

De la Cer la Pământ.

Eugenio Siragusa

 

Nicolosi, 3 Mai 1984

Ora 11,00